Tulburarea hipocondriacă

Posted by admin on Wednesday Aug 1, 2012 Under Psihologie

Tulburarea hipocondriacă şi modelul cognitiv al tulburării hipocondriace

 Tulburarea hipocondriaca

Tulburarea hipocondriacă este clasificată în cadrul Manualului Diagnostic şi Statistic al Asociaţiei Psihiatrilor Americani (D.S.M….,2000) nu ca o tulburare anxioasă, ci ca o tulburare somatoformă. Cu toate acestea, tulburarea hipocondriacă poate fi privită, din punctul de vedere al concepţiei şi terapiei cognitive, ca fiind o problemă strâns legată de anxietatea faţă de propria stare de sănătate (Wells, 1999).

Autorul mai sus menţionat îşi bazează abordarea psihoterapeutică pe lucrările lui Salkovskis (1996), Warwick, Clark, Cobb şi Salkovskis (1996). Trăsătura definitorie a acestei tulburări constă în convingerea şi teama că persoana suferă de o afecţiune somatică serioasă, convingere bazată pe interpretarea concretă a unor senzaţii sau simptome corporale.

Investigaţiile medicale nu evidenţiază nici un fel de elemente care ar putea justifica temerile subiectului în legătură cu starea lui de sănătate. Cu toate acestea, ideile pacienţilor hipocondriaci nu au intensitate delirantă, aceştia putând admite că temerile lor ar putea fi exagerate sau că există posibilitatea să nu sufere de nici o boală (D.S.M.  , A .P.A., 2000).

Preocupările acestor pacienţi le creează însă un disconfort suficient de puternic, iar tulburarea trebuie să dureze de cel puţin şase luni pentru a putea fi diagnosticată ca atare. Tulburarea respectivă nu se numără printre simptomele altor tulburări cum ar fi: tulburarea anxioasă generalizată, tulburarea obsesiv-compulsivă, atacul de panică, depresia majoră sau altă tulburare somatoformă.

Temerile pacienţilor hipocondriaci nu pot fi liniştite în urma unor controale sau asigurări medicale. Unii hipocondriaci solicită în permanenţă asigurări de la medicul lor curant şi îşi fac nenumărate investigaţii de laborator, în timp ce alţii au tendinţa de a evita contactul cu serviciile medicale.

Tulburarea hipocondriacă poate coexista cu atacurile de panică, îngrijorarea în legătură cu starea de sănătate putând avea fluctuaţii de-a lungul unor ani sau chiar zile. Fazele acute ale afecţiunii sunt urmate de perioade mai liniştite, când temerile subiecţilor par să se reducă în intensitate. Pacienţii hipocondriaci se calmează în urma asigurărilor medicale, dar starea lor de linişte nu durează mai mult de cateva ore sau, eventual, câteva zile.

Esenţa acestei tulburări constă, ca şi în cazul atacului de panică, în interpretarea eronată a unor senzaţii şi simptome corporale normale sau minore, fiind considerate semnele unei patologii severe. Diferenţa faţă de atacurile de panică ţine de faptul că pacienţii care suferă de această afecţiune consideră că dezastrul se va produce imediat, în timpul atacului de panică, în timp ce hipocondriacii sunt de părere că finalul catastrofal (suferinţe teribile sau moarte) se va produce într-un viitor mai îndepărtat.

Modelul cognitiv al tulburării hipocondriace a fost pus la punct de Salkovskis (1989) şi Warwick (1990). Aceşti autori sunt de părere că tulburarea se instalează atunci când un incident critic activează convingerile disfuncţionale legate de starea de sănătate. Aceste convingeri cu caracter disfuncţional se formează în copilărie sau mai târziu şi sunt modificate în urma experienţelor de viaţă.

Incidentul critic poate fi reprezentat de apariţia unor simptome somatice neaşteptate, de observarea unor senzaţii fiziologice ignorate până atunci, de decesul unei rude sau al unui prieten, de confruntarea cu anumite informaţii legate de o boală.

Odată activate, convingerile disfuncţionale vor conduce la interpretarea unor simptome sau senzaţii fiziologice ca fiind semnele unei boli organice serioase. Aceste interpretări se manifestă sub forma unor gânduri negative automate, care pot include şi imagini cu conţinut anxiogen ce se referă la organe sau zone ale corpului care nu mai funcţionează cum trebuie (pacienţii îşi văd inima distrusă, plămânii inflamaţi sau tumori maligne care le invadează organismul). Drept consecinţă se activează o serie de mecanisme care menţin anxietatea şi preocuparea pentru starea de sănătate, mecanisme de natură cognitivă, afectivă, fiziologică şi comportamentală.

 

psiholog  Mircea Reslescu

www.psiholog-alterego.ro

0744.501.378