(dictionar de proverbe si zicători, editura “Litera International”, 2003)

  • Ferească Dumnezeu pe om de gura satului.
  • Oamenii se cunosc după ochi.
  • Omul, când isi pierde drumul, nu găseste nici cărarea.
  • Omul numai o dată-n viaţă, dă cu norocul faţă.
  • Omul poate povăţui pe altul, dar pe sine niciodată.
  • Rabdă inimă si taci, că tu toate mi le faci.
  • Până nu dai cu capul de toţi pereţii, nu te indrepţi.
  • Tăcerea e de aur.
  • Cine te iubeste, acela te lecuieste.
  • Bogatia cea mai mare a omului este modestia.
  • Năravul din fire n-are lecuire.
  • Cine pe sine se laudă, acela mai tare se-njoseste.
  • Lauda de sine nu miroase a bine.
  • Pe oamenii răi nu-i iubeste nimeni.
  • Lucrul făcut nu se mai poate desface.
  • Nasterea omului e pentru alţii ; moartea e a lui.
  • Mângâie copilul numai cand doarme.
  • Ca să te aperi de fum deseori te arunci in foc.
  • De ce te temi, de aceea nu scapi.
  • De tăceai, filozof ramâneai.
  • Iartă pe toţi, numai pe tine nu.
  • Cine umblă pe mai multe drumuri, nu ajunge nicăieri.
  • După care as merge nu mă cere, care vine nu-i de mine.
  • Trebuie sa mănânci un car de sare cu cineva ca să-l poţi cunoaste.
  • Drumul bătut să nu-l lasi niciodata.
  • Pune-ţi frâu la gura si lacăt la inima.
  • Cine seamănă cu lacrimi, culege cu bucurie.
  • Rana de cuţit se vindecă lesne, dar cea de la inima niciodată.
  • Găina vecinului totdeauna-i curcă.
  • Tot cel ce se inalţă se smereste.