Convingeri nefaste ale poporului roman
(dictionar de proverbe si zicători, editura “Litera International”, 2003)
- Ferească Dumnezeu pe om de gura satului.
- Oamenii se cunosc după ochi.
- Omul, când isi pierde drumul, nu găseste nici cărarea.
- Omul numai o dată-n viaţă, dă cu norocul faţă.
- Omul poate povăţui pe altul, dar pe sine niciodată.
- Rabdă inimă si taci, că tu toate mi le faci.
- Până nu dai cu capul de toţi pereţii, nu te indrepţi.
- Tăcerea e de aur.
- Cine te iubeste, acela te lecuieste.
- Bogatia cea mai mare a omului este modestia.
- Năravul din fire n-are lecuire.
- Cine pe sine se laudă, acela mai tare se-njoseste.
- Lauda de sine nu miroase a bine.
- Pe oamenii răi nu-i iubeste nimeni.
- Lucrul făcut nu se mai poate desface.
- Nasterea omului e pentru alţii ; moartea e a lui.
- Mângâie copilul numai cand doarme.
- Ca să te aperi de fum deseori te arunci in foc.
- De ce te temi, de aceea nu scapi.
- De tăceai, filozof ramâneai.
- Iartă pe toţi, numai pe tine nu.
- Cine umblă pe mai multe drumuri, nu ajunge nicăieri.
- După care as merge nu mă cere, care vine nu-i de mine.
- Trebuie sa mănânci un car de sare cu cineva ca să-l poţi cunoaste.
- Drumul bătut să nu-l lasi niciodata.
- Pune-ţi frâu la gura si lacăt la inima.
- Cine seamănă cu lacrimi, culege cu bucurie.
- Rana de cuţit se vindecă lesne, dar cea de la inima niciodată.
- Găina vecinului totdeauna-i curcă.
- Tot cel ce se inalţă se smereste.