(dictionar de proverbe si zicători, editura “Litera International”, 2003)

• Ferească Dumnezeu pe om de gura satului.
• Oamenii se cunosc după ochi.
• Omul, când isi pierde drumul, nu găseste nici cărarea.
• Omul numai o dată-n viaţă, dă cu norocul faţă.
• Omul poate povăţui pe altul, dar pe sine niciodată.
• Rabdă inimă si taci, că tu toate mi le faci.
• Până nu dai cu capul de toţi pereţii, nu te indrepţi.
• Tăcerea e de aur.
• Cine te iubeste, acela te lecuieste.
• Bogatia cea mai mare a omului este modestia.
• Năravul din fire n-are lecuire.
• Cine pe sine se laudă, acela mai tare se-njoseste.
• Lauda de sine nu miroase a bine.
• Pe oamenii răi nu-i iubeste nimeni.
• Lucrul făcut nu se mai poate desface.
• Nasterea omului e pentru alţii ; moartea e a lui.
• Mângâie copilul numai cand doarme.
• Ca să te aperi de fum deseori te arunci in foc.
• De ce te temi, de aceea nu scapi.
• De tăceai, filozof ramâneai.
• Iartă pe toţi, numai pe tine nu.
• Cine umblă pe mai multe drumuri, nu ajunge nicăieri.
• După care as merge nu mă cere, care vine nu-i de mine.
• Trebuie sa mănânci un car de sare cu cineva ca să-l poţi cunoaste.
• Drumul bătut să nu-l lasi niciodata.
• Pune-ţi frâu la gura si lacăt la inima.
• Cine seamănă cu lacrimi, culege cu bucurie.
• Rana de cuţit se vindecă lesne, dar cea de la inima niciodată.
• Găina vecinului totdeauna-i curcă.
• Tot cel ce se inalţă se smereste.